PARIUL CREDINTEI IN SELECTIA NATURALA
Cand eram mica si auzeam acest concept – „selectie naturala”, la cei mai in varsta, mi se parea ceva foarte dur. Chiar nepotrivit si crud. Selectia naturala e intalnita cel mai des la pasari. Acestea isi lasa puii sa moara, daca nu “lupta” pentru macarea adusa de pasarea-mama. Mamiferele au ceva mai multa emotie, nu doar pur instinct, astfel ca, la ele, selectia naturala este intalnita mai rar. La oameni, e absenta total. Ba chiar, de obicei, intr-o familie, cel slab se bucura de mai multa protectie si sustinere decat cel puternic si autonom. Totusi, selectia naturala se intampla si in randul oamenilor… De data aceasta, sursa e insasi pandemia. E important sa subliniez ca nu ma refer, aici, la a supravietui sau a nu supravietui bolii, la a te vaccina sau nu, la a te proteja de virus sau nu. Ma refer la acea selectie intre cei care scapa intregi la minte si cei care nu, la cei care raman cat de cat echilibrati emotional si cei destabilizati de ceea ce se intampla in jur. Incep sa vad, de cateva saptamani, primele semne alarmante. Suntem, poate, la jumatatea pandemiei, dupa o vara cat de cat normala, avand in fata un alt sezon rece, care se anunta greu, iar acest lucru incepe sa se simta… Se simte in atitudinea oamenilor, in rabdare, in decizii, in viata. Frica e un mare dusman al echilibrului interior. Singuratatea si izolarea, la fel. In case, sunt multi oameni singuri, fara familie, care isi luau doza de socializare din intalnirile cu prietenii, din iesirile in oras. Astazi, nu le raman decat telefonul si de televizorul. Cum facem totusi sa rezistam si sa iesim cu bine (psiho-emotional) din asta? Eu nu stiu alta solutie in afara de credinta! Un prieten ” cam ateu” mi-a spus candva ca am o “gandire magica” (in sensul de arhaica), atunci cand ma raportez astfel la viata si la echilibru. M-a facut sa ma gandesc, dar nu mai mult de 10 minute, ca poate are dreptate… In orice caz, astazi sunt convinsa ca e singura sansa! A alege sa crezi altceva, inseamna sa optezi pentru o cale grea, la capatul careia s-ar putea sa ajungi ciuruit. Credinta este un subiect sensibil, intim si despre care se spune ca nu este indicat sa vorbesti decat cu oameni foarte apropiati. Totusi astazi, cred ca este important sa ne incurajam unii pe altii in credinta. A nu se intelege prin credinta, habotnicie, ortodoxism neaparat, slujbe si pretori, ci credinta aceea intima, adanca care nu isi are sursa in altceva decat in iubire…fata de viata, fata de propria persoana, fata de cei de langa noi, dar si fata de oameni in general. Ma refer la acea credinta care ne determina sa fim responsabili pentru darul pe care l-am primit, si anume, viata, cu tot ce inseamna ea!
Read more
ELEFANTUL DIN CAMERA
Despre “varsta” in recrutare si pe piata muncii, un subiect actual, as spune chiar “la moda”, in momentul de fata. M-am hotarat sa scriu si eu despre tema respingerii candidatilor de peste 45 de ani in procesele de recrutare, pentru ca vreau sa ofer o alta perspectiva si imi doresc o speranta, chiar o schimbare de atitudine in randul acestor candidati. Noi lucram cu peste 150 de clienti din diferite industrii si recrutam, in general specialisti cu un nivel ridicat de senioritate si pozitii de management. Se intelege ca in aceste roluri sunt in general persoane in jurul varstei de 40 de ani si chiar destul de mult peste. Asadar, niciodata, dar niciodata nu ni s-a impus aceasta rigoare in procesele de recrutare. La fel cum in timpul unei intalniri in care se discuta profilul cautat, nu am intrebat vreodata daca exista o limita de varsta; iar daca s-a intamplat sa pomeneasca vreun client despre o varsta de preferat sau gen, sau statut, de fiecare data am trecut peste aceste aspecte cu relaxare si fara a le da foarte multa importanta. Punctam ca vom lua in considerare dar ca nu vom respinge un candidat bun pe aceste criterii si de fiecare data clientii au confirmat acest lucru: au mentionat ca mai importante sunt experienta si atitudinea. Nu vreau sa lungesc foarte mult discutia, pentru ca mesajul meu pe aceasta tema este unul simplu, clar, concis. Fiind psiholog, am incercat sa privesc aceasta “problema” dintr-o alta perspectiva si am sa va rog sa cititi Teoria elefantului din camera. Este o teorie bine cunoscuta in psihologie, care explica sursa comportamentului pasiv agresiv si felul in care se formeaza fricile. Povestea elefantului din cameră începe fie cu presupunerea că partenerul meu de discutie ştie ce gândesc eu, fie cu cea că eu ştiu ce gândeşte partenerul de discutie. Cu alte cuvinte, candidatii peste 45 de ani presupun ca angajatorii au o problema in a-i angaja din cauza varstei iar/ si/sau angajatorul presupune ca angajatii de peste 45 de ani nu mai sunt la fel de motivati, de energici, precum cei de 30. Aceste presupuneri nasc un anumit tip de comportament in fiecare dintre cei doi. Candidatii intra in discutie cu acest stres si incep fara sa isi dea seama, uneori, sa isi scuze varsta sau sa faca glume despre presupusul lor minus, ceea ce ii face pe angajatori sa vada “elefantul din camera”, adica varsta din buletin si sa nu mai observe toate celelalte calitati. Sigur, acest lucru este posibil, datorita mentalitatii nascute din cutumele sociale ce bantuiau vremea copilariei si adolescentei celor ce au astazi peste 45 de ani. In acea vreme, la 50 de ani, aproape ca ti se termina viata, plimbai un nepot prin parc, te mutai la tara si lasai apartamentul de la oras copiilor, nu mai erai deloc interesat de aspectul tau, de tine si te autonumeai batran. Astazi, cei de 45 probabil ca au copii de cca 5, 10, 15 ani, locuiesc inca la bloc :), deci mai au mult pana sa plimbe nepotii. Va indemn, asadar, sa meditati la aceasta perspectiva si ulterior, sa va purtati […]
Read more
RO 
EN