Despre “varsta” in recrutare si pe piata muncii, un subiect actual, as spune chiar “la moda”, in momentul de fata.

M-am hotarat sa scriu si eu despre tema respingerii candidatilor de peste 45 de ani in procesele de recrutare, pentru ca vreau sa ofer o alta perspectiva si imi doresc o speranta, chiar o schimbare de atitudine in randul acestor candidati.

Noi lucram cu peste 150 de clienti din diferite industrii si recrutam, in general specialisti cu un nivel ridicat de senioritate si pozitii de management. Se intelege ca in aceste roluri sunt in general persoane in jurul varstei de 40 de ani si chiar destul de mult peste.
Asadar, niciodata, dar niciodata nu ni s-a impus aceasta rigoare in procesele de recrutare. La fel cum in timpul unei intalniri in care se discuta profilul cautat, nu am intrebat vreodata daca exista o limita de varsta; iar daca s-a intamplat sa pomeneasca vreun client despre o varsta de preferat sau gen, sau statut, de fiecare data am trecut peste aceste aspecte cu relaxare si fara a le da foarte multa importanta. Punctam ca vom lua in considerare dar ca nu vom respinge un candidat bun pe aceste criterii si de fiecare data clientii au confirmat acest lucru: au mentionat ca mai importante sunt experienta si atitudinea.

Nu vreau sa lungesc foarte mult discutia, pentru ca mesajul meu pe aceasta tema este unul simplu, clar, concis. Fiind psiholog, am incercat sa privesc aceasta “problema” dintr-o alta perspectiva si am sa va rog sa cititi Teoria elefantului din camera. Este o teorie bine cunoscuta in psihologie, care explica sursa comportamentului pasiv agresiv si felul in care se formeaza fricile. Povestea elefantului din cameră începe fie cu presupunerea că partenerul meu de discutie ştie ce gândesc eu, fie cu cea că eu ştiu ce gândeşte partenerul de discutie. Cu alte cuvinte, candidatii peste 45 de ani presupun ca angajatorii au o problema in a-i angaja din cauza varstei iar/ si/sau angajatorul presupune ca angajatii de peste 45 de ani nu mai sunt la fel de motivati, de energici, precum cei de 30. Aceste presupuneri nasc un anumit tip de comportament in fiecare dintre cei doi. Candidatii intra in discutie cu acest stres si incep fara sa isi dea seama, uneori, sa isi scuze varsta sau sa faca glume despre presupusul lor minus, ceea ce ii face pe angajatori sa vada “elefantul din camera”, adica varsta din buletin si sa nu mai observe toate celelalte calitati. Sigur, acest lucru este posibil, datorita mentalitatii nascute din cutumele sociale ce bantuiau vremea copilariei si adolescentei celor ce au astazi peste 45 de ani. In acea vreme, la 50 de ani, aproape ca ti se termina viata, plimbai un nepot prin parc, te mutai la tara si lasai apartamentul de la oras copiilor, nu mai erai deloc interesat de aspectul tau, de tine si te autonumeai batran. Astazi, cei de 45 probabil ca au copii de cca 5, 10, 15 ani, locuiesc inca la bloc :), deci mai au mult pana sa plimbe nepotii. Va indemn, asadar, sa meditati la aceasta perspectiva si ulterior, sa va purtati conform spiritului vostru si as indrazni sa spun chiar, conform vremurilor. Asadar, as spune sa ne intrebam daca 45+ este o problema reala sau este o chestiune de perceptie. 45+ te califica sau te descalifica? Totusi, la 45 de ani esti la jumatatea varstei profesionale, fapt care rentabilizeaza cu adevarat pentru angajator investitia in salariu. Angajatul de 45 de ani vine deja format, vine cu know how, vine cu experienta, vine cu maturitate si as indrazni sa spun, cu multa asumare. Nu sunt in masura sa ofer sfaturi, dar imi permit sa va indemn sa continuati sa fiti cool si in atitudine si in tinuta, sa aveti grija de voi, faceti sport si nu doar pentru a avea un corp frumos, ci pentru a va mentine mintea echilibrata, pofta de viata si a va simti bine in pielea voastra. Descoperiti-va pasiuni pentru a va pastra sclipirea din ochi si motivatia de a va bucura de viata. La 45 esti inca foarte tanar si vestea buna este ca stii mult mai multe decat la 30.